Rochiile de seară îşi au originea în secolul al XV-lea odată cu afirmarea curţii Burgundiei şi a conducătorului său pasionat de modă, Philip cel Bun. Pe vremea aceea erau cunoscute ca rochii de curte.

La începutul perioadei Renascentiste rochiile de seară aveau talia foarte înalta iar între timp această a fost alungită într-un mod nefiresc până foarte jos, în unghi, creând corsetele în formă de V din timpul domniei reginei Elisabeta I.

Secolul al XVII-lea a adus influenţă epocii baroce din Franţa şi în stilul rochiilor de seară. Rochiile purtate la curtea lui Ludovic al XIV erau drapate, cu trene lungi şi corsete strâmte cu decolteuri largi şi multe broderii. Materialele utilizate erau mătăsurile, satinul şi catifeaua. În perioada barocă moda a evoluat rapid, stilul nobilimi fiind copiat de clasa mijlocie.

În zilele noastre o rochie de seară poate avea diferite lungimi, dar, în general rochia de seară este o rochie lungă care se îmbracă la evenimente formale şi la ceremonii. Poate fi până deasupra gleznei sau până în pământ. Rochia de seară este considerate corespondentul feminin al smoking-ului.